
Despre mine
Bine ați venit în colțișorul meu de relaxare (și scris prostii)! Sunt Poliana Parichi, organizator de evenimente la revista Vinul.ro, bucătar amator, mamă de monstruleț băiețel poznaș de 3 ani (Teo) și parteneră a unui bărbat grozav și înțelegător (Cristi), de 8 ani (categoric, în viața reală, nu în ordinea asta).
Ca orice mamă de toddler hiperactiv, încerc să îmi păstrez echilibrul psihic făcând loc și pasiunilor, în limita timpului (in)disponibil.
Una din pasiuni, veche de vreo 15 ani, implică statul cu orele în bucătărie, frământatul energic și matinal de aluaturi, decoratul și bibilitul torturilor și prăjituricilor (de departe, cea mai plăcută activitate) și dezosatul diverselor vertebrate comestibile (în scop terapeutic).
De 7 ani îmi public rețetele online, ca o urmare firească a intoxicării prietenilor cu activitățile mele culinare (nu cred că ”intoxicare” e prea fericit în contextul mâncării, dar na...). Așa că mi-a fost mai simplu să le scriu rețetele, cu explicațiile și fotografiile de rigoare, într-un singur loc.
În plus, pe blog pot vorbi cât vreau despre subiectul meu preferat, fără să fiu nevoită să mă abțin. Ați ghicit, subiectul e despre pamperși, alăptare, diversificare, pusee de creștere și achiziții (știu, rolled eyes, sunt una dintre acelea care vorbesc mereu despre copiii lor).
Trec și la partea interesantă. Deși eram băutoare ocazională de vin (ocazional însemnând atunci când găteam, și gătesc destul de des), am simțit că e un domeniu despre care am aflat prea puțin. Colegii de la Vinul.ro m-au luat sub aripă în urmă cu cinci ani și m-au hrănit generos cu vin și informații. Eu am fost elev sârguincios. Mi-a plăcut atât de mult, încât mi s-a părut firesc să rămân alături de ei. Plus că sunt cumplit de simpatici, isteți și relaxați, încât aproape m-am molipsit și eu de la ei (cât pe ce, dar am scăpat).
De câteva luni, îndemnată (a se citi ”forțată”) de colegi și prieteni, am ieșit din confortul propriei bucătării și am început să gătesc, în locuri publice și pentru cei care mă cunoșteau numai prin intermediul Facebook-ului (pe care postam obsesiv poze cu mâncare, atrăgând atât cuvinte laudative, cât și injurii de la oamenii serioși, cu locuri de muncă adevărate, care flămânzeau prin birouri la ora prânzului).
Visez să am copii mari, fericiți și independenți, ca eu să mă pot muta fără remușcări la țară. Unde să am bucătăria cu vedere la grădina mea cea mare (pe care bărbatul din dotare să mai aibă forță să mă ajute să o lucrez). Fabulez acum, mi-e frică și de spații izolate, și de șoareci, așa că mă mulțumesc și cu o bucătărie cu vedere la mare, în orașul meu natal, Constanța.
Câte ceva despre mine
Băutură preferată: Vin roșu și Bloody Mary
Ce aș mânca non stop: Mucenici fierți
Pe ce nu pun gura: Ciorbă de burtă
Condiment favorit: Pudră de curry
Ce urăsc să fac: Să dau chestii pe răzătoare
Plăceri vinovate: Pierdutul vremii pe Pinterest
Porecla din redacție: Blondezilla
Lucruri jenante: Până în liceu am scris poezii. În liceu m-am apucat de cântat în cor.
Afecțiuni de care sufăr: Mommy brain