Iubesc cremșnitul din copilărie (ca pe mai toate prăjiturile cu cremă de vanilie), așa că a fost una dintre primele rețete pe care le-am încercat la începuturile prăjituritului. Din toate rețetele testate, am rămas la cea a Laurei Adamache, pentru că este exact pe gustul meu (nu foarte dulce, nu are ouă crude și se face foarte repede).
1 pachet foi de cremșnit
6 ouă
2 plicuri zahăr vanilat
150 grame de făină
300 grame de zahăr
1 litru + 100 ml lapte rece
400 ml frișcă
zahăr pudră pentru servit
Un litru de lapte se pune la fiert la foc mic.
Gălbenușurile se bat spumă împreună cu jumătate din cantitatea de zahăr și cu zahărul vanilat. Când și-au dublat volumul se adaugă făina și 100 ml de lapte rece și se mixează bine ca să nu avem cocoloașe.
Când laptele atinge aproape punctul de fierbere, începe să se toarne în fir subțire peste gălbenușuri, în tot acest timp amestecând. Întreaga compoziție se pune înapoi pe foc mic câteva minute, amestecând continuu, până se îngroașă.
Albușurile se bat spumă tare cu restul de zahăr, până obținem o bezea lucioasă.
Când crema s-a îngroșat, se ia cratița de pe foc și se încorporează spuma de albușuri, cu grijă. Se pune înapoi pe foc 3 minute, apoi se dă deoparte și se acoperă suprafața cremei cu o folie de plastic.
După ce s-a răcorit (nu trebuie să se înțepenească prea tare), se așază o foaie de cremșnit pe fundul unei tăvi.
Se toarnă crema și se dă prăjitura la frigider până se răcește.
Se bate frișca și se întinde peste crema rece.
A doua foaie de cremșnit se taie în pătrate de dimensiunea dorită și se pune peste frișcă, deasupra prăjiturii. Se dă peste noapte la frigider, ca să se înmoaie foile.
La servire se pudrează cu zahăr.
Eu folosesc foi de cremșnit cumpărate. Dacă vă încumetați, le puteți face și în casă.
