Deși când spun biscotti mă duc, invariabil, cu mintea la gustări dulci și crocante cu migdale, de savurat lângă un cappuccino, varianta picanto-sărată nu se lasă deloc mai prejos. De data aceasta însă gândul mă duce la un pahar de Chianti.
500 grame făină
1 pliculeț praf de copt
2 lingurițe sare de mare
1 1/2 linguri piper negru proaspăt măcinat (nu foarte fin)
100 grame parmezan răzuit
170 grame unt rece
3 ouă
250 ml lapte
Pentru uns
1 ou
30 grame parmezan ras
o lingură piper negru proaspăt măcinat (nu foarte fin)
Făina, praful de copt, sarea și piperul se amestecă în bolul unui robot de bucătărie cu lama în formă de S. Se adaugă untul rece și se pulsează până la obținerea unei granulații fine.
Dacă nu folosiți robotul, puteți sfărâma untul cu o furculiță sau cu vârful degetelor.
Se adaugă cele 3 ouă și laptele și se amestecă bine, până la omogenizare.
Aluatul se împarte în două și fiecare bucată se modelează, într-o tavă mare, tapetată cu hârtie de copt, ca un dreptunghi destul de plat, cu înălțimea de 2 cm, lățimea de 5 cm și lungimea de aproximativ 25 cm. Cele două dreptunghiuri se pun în tavă cu distanță de minim 5 cm între ele.
Se ung cu ou bătut, se presară cu parmezan ras și piper și se dau la cuptorul preîncălzit la 175°C, timp de 30 de minute.
Se scot și se lasă să se răcorească 10-15 minute pe hârtia de copt, până devin ferme.
Se taie apoi, cu ajutorul unui cuțit zimțat, în felii groase de 1 cm. Tăierea se face pe diagonala dreptunghiului, pentru a obține biscotti mai lungi.
Se aranjează feliile în tăvi tapetate cu hârtie de copt.
Se dau la cuptor, la 150°C, timp de 15-20 de minute pe o parte. Se întorc și se lasă încă 15-20 de minute pe cealaltă parte.
Biscotti trebuie să fie crocanți și aurii.
Biscotti se păstrează foarte bine în cutii metalice, închise ermetic, până la două săptămâni.
Sunt excelenți atât ca gustări de sine stătătoare, cât și alături de preparate ușoare la mic dejun sau supe creme la prânz, pentru a adăuga un plus de savoare.
