O rețetă care îmi e tare dragă, și cu care bunica lui Cristi (străbunica lui Teo), ne răsfăța mereu (pe noi și pe restul vecinilor din bloc). Fără praf de copt sau alți agenți de creștere, sunt cele mai pufoase checuri pe care le-am mâncat vreodată. Secretul stă în...tel, pe care mamaie îl învârtea cu ușurință la 86 de ani. Eu am febră musculară două zile după ce le fac, dar jur că merită!
10 ouă
10 linguri de ulei de floarea soarelui
1 1/2 cană de zahăr
2 plicuri de zahăr vanilat
1 1/2 cană de făină
4 linguri de cacao
*cana are volumul de aproximativ 250 ml
Ouăle se separă.
Gălbenușurile se freacă cu uleiul până se omogenizează.
Albușurile se bat spumă tare cu ajutorul unui tel. Se încorporează treptat zahărul și zahărul vanilat și se bat până acesta se topește si obținem o bezea tare și lucioasă. Mișcările trebuie să fie largi, de jos în sus, pentru a încorpora cât mai mult aer.
În spuma de albușuri se încorporează treptat câte puțin din amestecul de gălbenușuri și ulei.
Se încorporează și făina, în ploaie, amestecând ușor cu telul sau cu o lingură de lemn, de jos în sus.
Se pregătesc cele două tăvi de chec: se ung cu ulei, se pune hârtie de copt și apoi se întoarce hârtia de copt în tavă, pe partea unsă cu ulei. Compoziția se distribuie uniform între cele două tăvi, păstrând puțin din ea.
În compoziția rămasă se încorporează cacaua și se toarnă în tăvi, deasupra checurilor. Se amestecă ușor în tăvi cu o furculiță, pentru a împrăștia cacaoa.
Se dau checurile la cuptorul preîncălzit la 175°C, timp de 45 de minute sau până trec testul scobitorii. În primele 30 de minute nu se deschide ușa cuptorului.
Se scot din cuptor și se întorc tăvile pe o parte, până se răcesc.
Checurile se scot din tăvi și se pudrează cu zahăr.
Ouăle trebuie să fie reci, astfel bezeaua se va bate mult mai ușor.
Mărturisesc că le-am făcut de două ori și la robot, dar rezultatul nu a fost chiar același: telul încorporează mult mai mult aer și checurile ies mai pufoase și se păstrează mai bine. Daca folosiți totuși mixerul, făina neapărat trebuie încorporată cu telul sau lingura, cât mai ușor posibil, ca să păstrați textura cât mai aerată.
Checurile se păstrează proaspete și două săptămâni, învelite bine în hârtie cerată.
În poze eu am făcut un chec într-o tavă normală și două mai mici, în niște forme ceramice, pentru nepoțelele mele, dar cantitățile de mai sus sunt pentru două tăvi normale de chec.
