Nu am fost niciodată un fan al tradiţionalelor sărmăluţe româneşti. Amintindu-mi de ospeţele de pe mesele familiei Deleanu din romanul lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni şi de reţetele boiereşti ale fratelui său mai mare, Păstorel, am decis să adaptez o reţetă care îmi rămăsese în minte, cea de sarmale din piept de gâscă, fierte în vin alb sec, cu busuioc. Rezultatul? O ne-bu-ni-e!
1 kg piept de gâscă
2 cepe mari
5 linguri pastă de tomate
3 linguri ulei de măsline
6 linguri orez
1 1/2 linguriță sare
1/2 linguriță piper măcinat
o lingură cimbru uscat
o lingură busuioc uscat
5 roșii
500 ml passata di pomodoro
750 ml vin alb sec
frunze de viță
Ceapa tocată se căleşte în ulei de măsline încins 2-3 minute. Orezul se spală în mai multe ape şi se adaugă peste ceapă. Se căleşte până devine translucid. Se lasă amestecul deoparte, până se răceşte.
Pieptul de gâscă se spală şi se usucă. Se îndepărtează pieliţa cu grăsime de pe fiecare bucată de piept. Carnea se toacă mărunt, prin maşina de tocat. Pieliţele se pun, cu grăsimea în jos, pe foc mic într-o tigaie, până se topeşte toată grăsimea de pe ele. Se colectează untura obţinută într-un castronel şi se pune deoparte.
Orezul cu ceapa, carnea tocată, o linguriţă de sare, piperul, cimbrul şi pasta de tomate se amestecă într-un bol.
Frunzele de viţă se opăresc 2 minute în apă clocotită şi se scurg. Oala în care vom aşeza sarmalele se tapetează pe fund şi pe pereţi cu un strat mai gros de frunze. Se pun şi nişte rondele de roşii.
Se împăturesc sărmăluţele, cât mai mici şi se aşază uniform pe fundul oalei. Se aşază în straturi, punând între ele felii de roşii. Când am terminat de împăturit (mie mi-au ieşit 75 de sărmăluţe), turnăm grăsimea de gâscă printre sarmale. Se acoperă cu felii de roşii şi frunze de viţă.
Vinul se amestecă cu passata di pomodoro, cu busuiocul uscat şi cu restul de sare şi se toarnă peşte sarmale, astfel încât lichidul să ajungă până sus. Dacă nu este suficient lichid se mai poate completa cu vin sau cu apă.
Se acoperă oala cu un capac şi se dă la cuptor la foc mic (150°C), timp de minim 6 ore sau până când frunzele de viţă sunt fragede.
Sunt excelente, mai ales după ce au stat o zi la rece.
Folosesc mereu oala de lut, bine înmuiată în apă, în prealabil. Dacă aveţi una, vă recomand să o folosiţi, e ideală pentru acest fel de mâncare.
Foi de viţă eu am puse în borcan, cu sare, dar când am rămas fără, am folosit şi la borcane cumprate, conservate în saramură şi au fost foarte bune.
Folosiţi un vin alb sec de calitate, nu trebuie să fie foarte scump, dar să fie un vin pe care l-aţi bea şi ca atare. Ca soi, eu am folosit o Fetească albă.
