Una dintre reţetele mele preferate pentru friptură de vită este aceasta, cu muulte ierburi aromatice. Deşi par multe, vă asigur că fiecare are locul ei iar aromele îşi vor dezvălui unicitatea. Puteţi adăuga/scoate anumite ierburi cu cele care vă sunt pe plac, la fel cum puteţi decide ce aromă să fie cea pregnantă (preferatul meu e cimbrul, pe care nu l-aş înlocui niciodată cu altceva).
1 kg antricot de vită, fără os
50 ml ulei de măsline
10 căței de usturoi
o linguriță sare mare
1/2 linguriță piper măcinat
o lingură cimbru uscat
o lingură tarhon uscat
o lingură oregano uscat
o lingură busuioc uscat
o lingură măghiran uscat
o lingură boabe de coriandru, pisate
Antricotul de vită se curăţă de eventuale pieliţe (grăsimea o lăsați la locul ei) şi se usucă bine cu şerveţele de bucătărie.
De-a lungul fibrelor cărnii se fac mici incizii cu ajutorul unui cuţit ascuţit. Căţeii de usturoi curăţaţi şi, dacă sunt mai mari, tăiaţi în două transversal se introduc bine în aceste incizii.
Antricotul se pune într-un vas adânc, se asezonează cu sare şi piper şi se unge cu ulei de măsline. Se freacă bine apoi cu ierburile aromatice şi cu boabele de coriandru uşor zdrobite. Se acoperă vasul cu folie de plastic şi se lasă carnea la marinat în frigider peste noapte.
Se scoate carnea cu o oră înainte de a o găti, pentru a lua temperatura camerei.
Se pune într-o tavă şi se dă la cuptorul preîncălzit la 200º pentru 50 de minute. Acest interval de timp este pentru o friptură mediu făcută, găsiţi mai multe informaţii despre cum coacem vita aici.
Când e gata, se scoate şi se acoperă tava cu o folie de aluminiu. Se lasă carnea să se odihnească 30 de minute înainte de a o tăia. Astfel, sucurile se vor reaşeza în carne şi nu vor curge când o vom felia.
Friptura e delicioasă atât caldă, când e suculentă şi fragedă, cât şi a doua zi, rece şi aromată, când o puteţi folosi la sandvişuri (cu ciabatta, feta şi roşii proaspete).
Friptura mea e mai bine făcută pentru că am hrănit şi copilul, dar găsiţi aici informaţii despre tipurile de gătire.
