Ciorba de perișoare sau oroarea copilăriei mele, am redescoperit-o după ce a devenit preferata lui Teo (mă rog, pe același loc cu cea de fasole). Adevărul adevărat e că îmi place această variantă făcută de soacra mea (sorry, mamă, aici te-a luat!), mai ales cea cu moare de varză, așa că am trecut imediat la noua rețetă.
o ceapă
1 morcov mare
o rădăcină de pătrunjel
1/2 rădăcină de țelină medie
1 ardei gras
o conservă X 400 grame de roșii
4 linguri ulei de măsline
un gălbenuș
250 grame smântână fermentată grasă (30%)
700 ml -1 litru moare de varză sau borș
o legătură de leuștean sare după gust
Pentru perișoare
500 grame carne de vită
o ceapă
o legătură de mărar
un gălbenuș
1/2 linguriță sare
o linguriță de făină
2 linguri de orez
Pentru perișoare, se toacă carnea împreună cu ceapa și mărarul. Compoziția se amestecă cu gălbenușul, sarea, făina și orezul spălat și scurs în prealabil.
Se modelează biluțe cât o nucă sau chiar mai mici, care se așază pe o planșetă presărată cu făină (ar trebui să iasă aproximativ 35 de perișoare).
Se pun perișoarele la fiert într-o oală mare cu apă clocotită, la foc mic, acoperite cu un capac. Se fierb 45-60 de minute (în funcție de carne și orez, gustați să vedeți când sunt gata).
În paralel, ceapa și ardeiul tocate, rădăcina de pătrunjel, țelina și morcovul, date pe răzătoarea mare, se călesc în ulei de măsline.
Se adaugă apă fierbinte (aproximativ 2,5 litri) și se lasă să fiarbă la foc mic. Când sunt aproape fierte se adaugă roșiile din conservă.
Se acrește cu moarea de varză sau cu borșul și se lasă să dea în clocot.
Se drege ciorba cu gălbenușul frecat cu smântână, se potrivește de sare și se adaugă perișoarele scurse de apa în care au fiert.
După ce mai dă totul un clocot, se oprește focul și se adaugă leușteanul tocat.
Perișoarele se pot face și din amestec vită-porc sau doar porc, eu am rămas cu obiceiul să le fac din vită de când era Teo mic.
Dacă aveți, încercați să folosiți moare de varză la acrit, îi schimbă complet (în bine) gustul.
